Manastirea Sucevita

Mănăstirea Suceviţa, cu hramul Învierea Domnului, a fost construită în ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, cu cheltuiala familiei de boieri Movilă. Tradiţia aşează pe valea râului Suceviţa, între dealuri, o biserică din lemn şi o schivnicie de pe la începutul veacului al XVI-lea.
Prima atestare documentară a mănăstirii Suceviţa datează de la 6 august 1583, din vremea domnitorului Petru şchiopul.
În 1595 domnitorul leremia Movila adăugă bisericii două pridvoare, zidurile şi turnurile de incinta, care conferă mănăstirii înfăţişarea de cetate medievală, o casă domnească, ale cărei ruine se mai văd pe latura de nord, precum şi chiliile pentru călugări. La etajul turnului de intrare se afla un paraclis, cu hramul Buna Vestire. Tot din această perioadă datează pictura interioară şi exterioară a bisericii - de o valoare artistică, culturală, istorică şi duhovnicească incontestabilă executată în frescă de loan Zugravul şi fratele său Sofronie.